Simona Halep a suferit o daună psihică uriașă din momentul declarării ei ca „dopată” de către ITIA. Suspendarea ei, care a însemnat că nu a putut nici să joace, nici să vadă un meci de tenis pe toată perioada judecării și rejudecării cazului ei, a lovit-o cel mai rău. De asemenea, valul de insulte și răutăți amestecate cu mesajele de susținere cred că i-au afectat grav mentalul de jucătoare.
Cazul Halep și cazul Siner sunt asemănătoare. E vorba de acțiuni ale staf-ului la care cei doi nu au participat conștient. Că așa stau lucrurile și cu Janik Siner, nu am motive să mă îndoiesc, deoarece cred cele relatate de antrenorul lui, nimeni altul decât Daren Cahil.
Însă elevul lui Cahil a beneficiat de două avantaje enorme din partea ITIA: a fost suspendat doar 5 zile, contestația lui find rezolvată favorabil mult mai rapid; nimic nu a fost făcut public, nici de ITIA, nici de Siner și echipa, din martie încoace, timp în care italianul a ajuns în semifinală la Indian Wels, la Monte Carlo, la Roland Garos și a câștigat la Miami, Hale și Cincinati, fără a fi sub presiunea scandalului și atacurilor la adresa lui declanșate acum, când s-a aflat.
Este imposibil să nu mă gândesc că ITIA și Tribunalul Sport Resolutions au acționat în cazul numărului 1 mondial Siner potrivit moralei lui Ion Țiriac, care spunea că Djoković n-ar fi trebuit suspendat la US Open 2020 pentru lovirea unei arbitre de linie, deoarece turneul pierde bani și imagine. Adică, mai presus de toate regulile din tenis și etica sportului e așezată una singură: tenis is busines.
