La începutul secolului X, România se pregătea să devină una dintre cele mai prospere economii din estul Europei, datorită Casei Regale, condusă de Regele Carol I. În acea perioadă, moneda românească se număra printre puținele monede europene susținute de rezerve de aur, ceea ce explică raritatea și valoarea ei impresionantă astăzi – un exemplar a fost recent vândut pentru 450.0 de dolari, fiind una dintre cele doar 20 de monede emise.
Odată cu sfârșitul secolului XIX, România și-a schimbat regimul politic, trecând de la domnitor la rege, în urma modificării Constituției din 181, când Carol I a devenit primul rege al țării. Una dintre marile sale realizări a fost obținerea independenței naționale. Ascensiunea sa a urmat după înlăturarea lui Alexandru Ioan Cuza, primul domnitor care a unificat Țările Române. Această schimbare a fost inițiată de figuri politice proeminente precum Nicolae Golescu, Lascăr Catargiu și Ion Ghica.
Pe lângă independență, în cei 48 de ani de domnie, Carol I a impulsionat o adevărată revoluție industrială, punând România pe harta economică a Europei. Un aspect puțin discutat este faptul că, la începutul secolului X, moneda națională avea acoperire în aur, fiind astfel printre puținele monede europene cu o asemenea stabilitate și putere.
Perioada de dezvoltare industrială și reformele economice din timpul domniei lui Carol I au adus multiple inovații și o putere de cumpărare semnificativă, gestionată de Banca Națională a României (BNR). BNR a emis bancnote și monede cu imaginea Casei Regale, inclusiv celebra monedă de 20 de lei, cunoscută ca „polul lui Carol I”, lansată începând cu 1868.
Această monedă a fost emisă la doi ani după ce Carol a acceptat tronul României. În martie 181, el a devenit oficial rege, sub numele de Carol I. Numai 20 de exemplare ale acestei monede au fost bătute, o parte fiind oferite de rege altor case regale europene, ca simbol de onoare, fără să intre în circulație.
